Belgia.html



Koninkrijk België
Royaume de Belgique
Regatul Belgiei

Drapel Stemă
Deviză naţională Eendracht maakt macht (neerlandeză) L'union fait la force (franceză) Einigkeit macht stark (germană) (Unirea face puterea)
Imn naţional La Brabançonne (franceză Brabanteana)
Capitală  • Populaţie  • Coordonate	Bruxelles 1.031.215 (2007) 50°50′48″N, 4°21′9″E
Limbi oficiale	neerlandeză, franceză, germană
Sistem politic	monarhie constituţională
Rege Prim-Ministru	Albert II Yves Leterme
Independenţă • declarată • recunoscută	4 octombrie 1830 19 aprilie 1839
Suprafaţă  • Totală  • % apa	Loc 139 30.528 km² n/d
Populaţie  • Totală  • Densitate	Loc 76 10.584.534 est. 2007 344,32 loc./km²
PIB (nominal)  • Total (2006)  • PIB per capita	Loc 18 $394,5 de miliarde $41.605
PIB (PPC)  • Total (2004)  • PIB per capita	Loc 30 $316,2 de miliarde $31.400
Monedă	euro (€, EUR) = 100 eurocenţi
Fus orar  • vară	UTC+1 UTC+2
Domeniu internet	.be, .eu1
Prefix telefonic	+32
Prefix radiofonic	ONA-OTZ
Cod ISO	056 / BEL / BE
Membru al: ONU, UE, OTAN, Benelux
1 Codul .eu aparţine Uniunii Europene, din care Belgia face parte. 2 Până în 1999:Franc belgian.
Toate statele lumii

Regatul Belgiei (neerlandeză Koninkrijk België, franceză Royaume de Belgique, germană Königreich Belgien, cunoscut colocvial ca Belgia (neerlandeză België, franceză Belgique, germană Belgien) este o ţară în Europa de Vest. Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene şi găzduieşte majoritatea instituţiilor acesteia precum şi alte instituţii internaţionale importante, inclusiv OTAN. Belgia ocupă un teritoriu de 30.528 km² şi are o populaţie de aproximativ 10,5 milioane de locuitori. Belgia se învecinează cu Ţările de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franţa şi Marea Nordului.

Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele două mari regiuni ale ţării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra, situată în jumătatea de nord a ţării, are 58% din populaţie iar regiunea de limbă franceză Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din populaţie. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu regiunea valonă şi are 10% din populaţie. O mică comunitate germanofonă există în estul Valoniei. Diversitatea lingvistică şi conflictele politice şi culturale asociate acesteia sunt reflectate în istoria politică şi în sistemul complex de guvernare^[1]

Numele 'Belgia' este derivat din numele provinciei romane Gallia Belgica, situată în extremitatea nordică a Galiei, locuită iniţial de către belgi, un amestec de popoare celtice şi germanice. Aceştia sunt menţionaţi de către Iulius Cezar în Commentarii de Bello Gallico, numindu-i drept cei mai puternici dintre gali: "Horum omnium fortissimi sunt Belgæ".

modifică Istorie

Pentru detalii, vezi articolul  istoria Belgieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Diverse naţiuni şi culturi au ocupat teritoriul de astăzi al Regatului Belgiei, de la celţi şi romani până la francezi şi olandezi. Regiunea a fost incorporată în Imperiul Roman în timpul campaniei lui Cezar din Galia. După valurile migratoare din secolul al V-lea regiunea devine centrul Imperiului Carolingian iar după dezmembrarea acestuia, statele feudale apărute în regiune sunt unite treptat în Ţările de Jos Burgunde. În timpul domniei lui Carol Quintul acestea ocupă mare parte din teritoriul actualului Benelux. Până în secolul al XVIII-lea Ţările de Jos de sud se află sub dominaţia spaniolă şi apoi habsburgică, iar în 1795, sunt incorporate în Prima Republică Franceză. La prăbuşirea Imperiului Napoleonian teritoriul actualei Belgii şi al Luxemburgului sunt ataşate unui nou stat, Regatul Unit al Ţărilor de Jos, un regat protestant condus de un rege olandez. În 1830 izbucneşte o revoltă împotriva regimului acestuia care va duce la independenţa Belgiei. Pentru a evita intrarea acesteia sub dominaţia Franţei, Marile Puteri decid instaurarea unui rege terţ, Leopold de Saxa-Coburg-Gotha, provenit dintr-o familie de prinţi germani. Belgia îşi impune o politică de neutralitate, politică nerespectată de către puterile beligerante în cele două războaie mondiale. În 1949, în faţa noului context mondial, Belgia decide să pună capăt acestei politici şi devine unul dintre membrii fondatori ai OTAN. De asemenea participă activ în cadrul uniunii economice Benelux şi este de asemenea unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene.

modifică Politică

Pentru detalii, vezi articolul  politica Belgieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Prim ministrul Guy Verhofstadt

Belgia este o monarhie constituţională şi o democraţie parlamentară. Contextul istoric particular a făcut ca organizarea politică belgiană să fie foarte complexă. În secolul al XIX-lea, elita politică şi economică majoritar francofonă în întreaga ţară a neglijat sistematic populaţia flamandă. Mişcarea de emancipare flamandă de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX a apărut pentru a contracara această situaţie. La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial comunităţile francofone şi neerlandofone au marcat politica statului prin tendinţele pronunţate de autonomie. Tensiunile intracomunitare au crescut iar unitatea statului a ajuns să fie pusă în discuţie^[1]. Începând din anii 1970 o serie de reforme instituţionale au transformat statul unitar într-un stat federal cu trei nivele de guvernare, menite să asigure un compromis care minimalizează tensiunile lingvistice, culturale şi economice.

Şeful statului este Regele, actualmente Albert al II-lea, dar acesta are prerogative reduse. El numeşte prim ministrul, dar acesta trebuie să aibă sprijinul parlamentului. Prim ministrul este şeful guvernului federal, format dintr-un număr egal de miniştri neerlandofoni şi francofoni. Sistemul juridic este bazat pe dreptul civil ce îşi are originile în Codul Napoleonian. Curtea de Casaţie este nivelul cel mai înalt al ierarhiei juridice, situată pe un nivel superior faţă de Curtea de Apel.

Parlamentul federal este bicameral format din Senat şi Camera Reprezentanţilor. Primul este format din 40 membri aleşi, 21 reprezentanţi ai comunităţilor şi 10 membri cooptaţi. Membrii majori ai familiei regale care figurează în lista de succesiune la tron sunt senatori de drept. Camera inferioară este formată din 150 reprezentanţi aleşi în 11 arondismente electorale, prin vot proporţional. Deoarece Belgia este una dintre puţinele ţări cu participare la vot obligatorie, este ţara cu una dintre cele mai mari prezenţe la vot.

Din anii 1970 în Belgia nu mai există partide politice naţionale, acestea divizându-se pentru a reprezenta interesele politice şi culturale ale comunităţilor. Principalele partide din fiecare comunitate reprezintă trei grupuri politice importante: Liberalism de dreapta (Flamanzii Liberali şi Democraţi (VLD) în Flandra şi Mişcarea Reformatoare a Belgiei (MR) în Valonia), Creştini-Democraţi conservatori (Partidul Flamand Creştin-Democrat (CD&V) şi Centrul Democrat Umanist (cdH)) şi social-democraţi de stânga (Partidul Socialist - Diferit (Sp.a) şi Partidul Socialist (PS)). O serie de partide au reuşit să obţină o reprezentativitate semnificativă începând cu jumătatea secolului trecut organizate pe teme naţionaliste, lingvistice şi de mediu.

Seria de guverne creştin-democrate începută în 1958 a fost întreruptă în 1999 ca urmare a unui scandal major de contaminare cu dioxină. O coaliţie între liberali, social-democraţi şi ecologişti a fost formată sub conducerea lui Guy Verhofstadt, care până în 2007 a reuşit să implementeze o serie de reforme importante, a menţinut un buget echilibrat şi a programat o renunţare la energia nucleară. Pe plan internaţional guvernul a avut o politică de diplomaţie activă în Africa şi s-a opus Războiului din Irak. În iunie 2007 coaliţia guvernamentală a pierdut alegerile, moment care a marcat debutul unei crize politice importante. În decembrie 2007 a fost realizat un compromis ce a însemnat formarea unui guvern provizoriu sub conducerea fostului prim ministru, guvern ce urmează să facă tranziţia pe data de 23 martie 2007 spre un guvern format de creştin-democratul flamand Yves Leterme, câştigătorul ultimelor alegeri.

modifică Comunităţi şi regiuni

Pentru detalii, vezi articolul  împărţirea administrativă a Belgieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Comunitatea flamandă (vorbitoare de neerlandeză)	Comunitatea franceză (vorbitoare de franceză)	Comunitatea germanofonă
Regiunea Flamandă	Regiunea Valonă	Regiunea Capitalei Bruxelles

Pe lângă nivelul federal, conform constituţiei revizuite în 1993, Belgia conţine încă 2 niveluri de administraţie federală:

• 3 comunităţi lingvistice:
  • Comunitatea flamandă din Belgia;
  • Comunitatea franceză din Belgia;
  • Comunitatea germanofonă din Belgia.
• 3 regiuni:
  • Flandra, subdivizată în 5 provincii:
    • Anvers;
    • Limburg;
    • Flandra de Est;
    • Flandra de Vest;
    • Brabantul Flamand.
  • Valonia, subdivizată în 5 provincii:
    • Brabantul Valon;
    • Namur;
    • Liège;
    • Hainaut;
    • Luxemburg;
  • Regiunea Capitalei Bruxelles.

Fiecare Comunitate şi Regiune are propria adunare legislativă şi propriul guvern. Regiunea Capitalei Bruxelles este oficial bilingvă, ambele Comunităţi majore exercitându-şi autoritatea pe teritoriul acesteia, pentru chestiunile comunitare comune existând o Comisie Comunitară Comună. Viziunile diferite ale celor două Comunităţi majore se reflectă în structura particulară a instituţiilor oficiale federale. În Flandra Comunitatea şi Regiunea au fuzionat, în timp ce Comunitatea franceză s-a limitat doar la transferarea unor competenţe către Regiuni. Din acest motiv, sistemul administrativ este asimetric, instituţiile echivalente din Regiuni diferite neavând aceleaşi puteri. Conflictele dintre diferitele corpuri instituţionale ale structurii federale sunt rezolvate de către Curtea Constituţională a Belgiei.

Provinciile şi Regiunea Capitalei Bruxelles sunt subdivizate în comune. Cu excepţia celor 19 comune din Regiunea Capitalei care sunt bilingve franco-neerlandeze, comunele din cele 2 regiuni au o singură limbă oficială, limba comunităţii de care ţine comuna. Din acestea 27 sunt comune cu facilităţi, comune în care o serie de servicii publice sunt oferite în altă limbă decât limba oficială a comunei. Din punct de vedere electoral şi al organizării teritoriale a tribunalelor, comunele sunt grupate în arondismente.

modifică Autoritatea politică

Guvernul federal păstrează autoritatea asupra chestiunilor comune: justiţia, apărarea, poliţia federală, energia nucleară, politica monetară, datoria publică, securitatea socială şi controlează o parte importantă a finanţelor publice, sistemului de sănătate şi a politicii internaţionale. Poşta şi Societatea de căi ferate sunt companii naţionale deţinute de stat, care sunt în responsabilitatea guvernului federal. Guvernul federal este responsabil de obligaţiile Belgiei în cadrul UE şi a OTAN^[2].

Comunităţile îşi exercită autoritatea în cadrul unui teritoriu bine definit de frontiere lingvistice. Iniţial competenţele acestora erau legate de chestiunile lingvistice: educaţie, cultură, mijloacele de informare în masă şi utilizarea limbii. Treptat acestora le-au fost transferate alte competenţe care nu sunt direct legate de chestiunile lingvistice: sănătate (medicină generală şi preventivă), asistenţă socială (protecţia tinerilor, ajutor acordat familiilor, servicii de asistenţă a imigranţilor, etc.)^[3].

Regiunile au autoritate în chestiuni legate de teritoriu. Acestea includ economia, agricultura, lucrări publice, energie, transport, politica de gestionare a apei, a mediului, a locuinţelor, planificarea oraşelor şi regională, conservarea naturii şi comerţul exterior. Regiunile supraveghează provinciile, comunele şi companiile de utilităţi intercomunale^[4].

modifică Geografie

Pentru detalii, vezi articolul  geografia Belgieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Teritoriul Belgiei are o întindere de 30.528 km² şi se împarte din punct de vedere geografic în trei regiuni: câmpia litorală în nord-vest, platoul central şi ţinuturile muntoase ale Ardenilor din sud-est. Urmând exemplul Ţărilor de Jos, în câmpia litorală au fust amenajate poldere ce au permis recuperarea unor teritorii din Marea Nordului, însă procentajul acestora este foarte mic. Platoul central este o vale fertilă iar ţinutul muntos este o vale stâncoasă acoperită de păduri care se întind până în nordul Franţei. Aici se găseşte Signal de Botrange, cel mai înalt punct al ţării, ridicându-se la 694 metri faţă de nivelul mării. Principale fluvii sunt Escaut şi Meuse.

Climatul este temperat cu influenţe maritime puternice, cu precipitaţii importante pe tot parcursul anului. Temperaturile medii lunare variază între 3°C în ianuarie şi 18°C în iulie iar precipitaţiile medii variază între 51 mm în februarie şi 78 mm în iulie.

modifică Economie

Pentru detalii, vezi articolul  economia Belgieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Complex metalurgic lângă Liège

Economia Belgiei şi infrastructura sunt puternic integrate cu cele a Europei de Vest. Belgia este situată în centrul unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc printre primele zece ţări în clasamentul comerţului internaţional. Economia este caracterizată de o forţă de muncă foarte productivă, un PIB ridicat şi exporturi importante^[5]. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere şi chimice, diamante brute, îmbrăcăminte şi accesorii şi textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, oţel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate.

Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferenţe regionale importante între Flandra, regiunea mai dinamică, şi Valonia, regiune aflată într-o perioadă postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiţionale. Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană şi politica de economie deschisă. În 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul belgian definitiv în 2002. Din 1922 Belgia şi Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste ţări fac parte din zona economică Benelux.

Belgia a fost prima ţară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluţie industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea minieră şi metalurgică valonă din jurul oraşelor Liège şi Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război Mondial Ghent şi Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice şi a activităţilor portuare. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere şi a declinului industriei metalurgice. Politica economică mai liberală din Flandra au deplasat centrul economic al ţării spre nord, acesta fiind concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Ghent.

modifică Transport

Pentru detalii, vezi articolul  transport în Belgiavezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Belgia este foarte bine conectată la reţelele vest-europene de transport. Dispune de peste 3500 km de cale ferată din care aproximativ 3000 km sunt electrificaţi. Compania naţională de transport feroviar este Societatea Naţională de Căi Ferate Belgiene, care asigură majoritatea legăturilor feroviare. Datorită densităţii ridicate a populaţiei, frecvenţa trenurilor este ridicată şi costul transportului este redus. Serviciile internaţionale sunt realizate fie cu trenuri InterCity spre Amsterdam, Strasbourg sau Zürich, fie prin trenuri de mare viteză spre Paris, Londra, Köln, Frankfurt, Amsterdam, Marsilia, Bordeaux.

Transportul urban şi interurban este de competenţa regiunilor, existând trei societăţi de transport în comun De Lijn pentru regiunea Flandra, TEC pentru regiunea Valonia şi STIB/MIVB pentru Regiunea Capitalei Bruxelles. Bruxelles este singurul oraş care are un sistem de metrou, sisteme de transport lejer şi tramvaie existând în Bruxelles, Anvers, Charleroi şi Gent. Tramvaiul de coastă belgian este o linie de tramvai interurban ce funcţionează de-a lungul întregului litoral belgian, de la frontiera cu Franţa până la frontiera cu Olanda.

Belgia are peste 149.000 km de drumuri amenajate din care peste 1.700 km de autostrăzi. Marile aglomeraţii dispun de una sau mai multe centuri ocolitoare. Autostrăzile sunt notate cu litera 'A' şi urmează traseele drumurilor europene, centurile sunt denumite 'ring' şi sunt notate cu litera 'R' iar drumurile naţionale sunt notate cu litera 'N'.

Portul Anvers este unul dintre cele mai mari porturi mondiale. Este situat pe estuarul râului Escaut şi este un nod intermodal important. Alte porturi maritime sunt portul Bruges situat la Zebrugge, portul Gent şi portul Ostende. Belgia dispune de peste 2.000 km de canale navigabile din care peste 1.500 km sunt utilizate în mod curent. Principalele porturi interioare sunt cele de la Bruxelles şi Liège.

modifică Demografie

Pentru detalii, vezi articolul  demografia Belgieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Evoluţia demografică din 1967 până în prezent

Belgia are unul dintre cele mai dens populate teritorii din Europa, 97% din populaţie locuind în mediul urban. Densitatea populaţiei, 342 loc/km², este a doua din Europa după Olanda (cu excepţia microstatelor). În 2004, 92% din populaţie erau cetăţeni belgieni iar 6% erau cetăţeni ai celorlalte state UE. În 2007 populaţia Regiunii Flamande era de 6.117.440 locuitori având Anvers, Ghent şi Bruges drept cele mai populate oraşe, cea a Regiunii Valone era de 3.435.879 locuitori cu Charleroi, Liège şi Namur drept cele mai populate oraşe, iar cea a Regiunii Bruxelles era de 1.031.215 locuitori din care 2 din cele 19 comune aveau peste 100.000 locuitori.

Atât neerlandeza cât şi franceza vorbite în Belgia au diferenţe minore de vocabular şi de nuanţe semantice faţă de limbile vorbite în Olanda respectiv Franţa. Mulţi flamanzi folosesc curent dialecte locale flamande în mediul local. Limba valonă, principala limbă regională din Valonia este actualmente înţeleasă şi vorbită de un procent infim de populaţie, în general persoane în vârstă. Dialectele acesteia precum şi celelalte dialecte tradiţionale din Valonia nu sunt folosite curent în viaţa publică.

Nu există statistici oficiale recente cu privire la utilizarea celor trei limbi oficiale sau a dialectelor acestora. Estimările cu privire la numărul vorbitorilor de limba neerlandeză estimează procentajul acestora la 57%-60%, cei de limba franceză reprezintă aproximativ 40%-43% iar cei vorbitori de limba germană reprezintă aproximativ 75.000 persoane, pentru 1% din populaţie^[6]

Catolicismul a fost unul dintre principalele motive ale independenţei Belgiei şi a avut un rol important în istoria ţării. Instituţia regală continuă să aibă în continuare o reputaţie de puternic catolică. Cu toate acestea statul este un stat secular cu o constituţie laică ce prevede libertatea de religie. Cultele recunoscute oficial sunt subvenţionate de stat, acestea fiind, în ordinea subvenţiilor acordate: catolicismul, islamul, protestantismul, iudaismul, ortodoxismul şi anglicanismul. În 2007 budismul a efectuat primii paşi spre recunoaşterea oficială.

modifică Cultură

Pentru detalii, vezi articolul  cultura Belgieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Turnul Babel (c. 1563) de Pieter Bruegel cel Bătrân

Viaţa culturală belgiană a avut tendinţa să se desfăşoare în fiecare comunitate. Din anii 1970 nu mai există universităţi bilingve, cu excepţia Academiei Militare Regale, sau mijloace de informare în masă. Nici o instituţie culturală sau organizaţie ştiinţifică nu reprezintă ambele comunităţi. În ciuda diviziunilor politice şi lingvistice care s-au schimbat deseori de-a lungul secolelor, regiunea ce corespunde actualei Belgii a cunoscut dezvoltarea a numeroase mişcări artistice care au avut un impact puternic asupra culturii europene.

modifică Artă

În perioada medievală contribuţiile în domeniul picturii şi arhitecturii au fost foarte importante. Pictura olandeză timpurie, pictura flamandă şi barocă precum şi numeroase exemple de arhitectură romanică, gotică, renascentistă şi barocă au reprezentat momente importante din istoria artei. De asemenea tapiseriile flamande au fost foarte apreciate şi căutate de întreaga nobilime europeană până în secolul al XVIII-lea. Numeroşi artişti celebri au trăit pe teritoriul actualei Belgii: Jan van Eyck, Pieter Bruegel cel Bătrân, Peter Paul Rubens sau Antoon van Dyck.

În secolul XIX şi XX au apărut o serie de pictori belgieni importanţi romantici, expresionişti sau suprarealişti ca Egide Wappers, Constant Permeke sau René Magritte. În arhitectură Victor Horta şi Henry van de Velde au fost printre principalii promotori ai stilului Art Nouveau.

Printre cei mai cunoscuţi scriitori belgieni pot fi amintiţi poetul Emile Verhaeren şi romancierii Hendrik Conscience, Georges Simenon, Suzanne Lilar şi Amélie Nothomb. În 1911, poetului şi dramaturgului Maurice Maeterlinck i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Benzile desenate Aventurile lui Tintin de Hergé sunt cele mai cunoscute benzi desenate belgiene, dar mulţi alţi autori, Peyo, André Franquin, Edgar P. Jacobs, Marc Sleen sau Willy Vandersteen au făcut ca industria belgiană de benzi desenate să poată fi considerată la fel de importantă precum cele din Statele Unite sau Japonia.

modifică Ştiinţe

Gerardus Mercator

Încă de la începutul epocii moderne numeroase personalităţi au adus contribuţii importante la dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei. Printre cei mai importanţi sunt exploratorul Gerardus Mercator, anatomistul Andreas Vesalius, herbalistul Rembert Dodoens şi matematicianul Simon Stevin. Regiunea a contribuit cu numeroase dezvoltări tehnologice în domeniul industriei metalurgice şi a mineritului. În perioada mai recentă chimistul Ernest Solvay şi inginerul Zenobe Gramme au dezvoltat Procesul Solvay şi respectiv dinamul Gramme, iar fizicianul Georges Lemaître a propus teoria Big Bangului. În numeroase ocazii Premiul Nobel a fost atribuit unor oameni de ştiinţă belgieni: pentru medicină în 1919 lui Jules Bordet, în 1938 lui Corneille Heymans şi, în 1974, lui Albert Claude şi Christian De Duve--împreună cu savantul american de origine română George Emil Palade--iar pentru chimie în 1977 lui Ilya Prigogine.

modifică Sport

Pentru detalii, vezi articolul  sport în Belgiavezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Fotbalul şi ciclismul sunt sporturi populare în rândul belgienilor. Eddy Merckx este considerat a fi cel mai mare ciclist din toate timpurile^[7]. În fotbal Jupiler League este competiţia fotbalistică cea mai importantă, iar cluburi ca R.S.C. Anderlecht au avut deseori succese importante pe plan european. În ultimii ani două jucătoare de tenis belgiene au avut succese importante, fiecare clasându-se pe prima poziţie în clasamentul WTA, este vorba de Kim Clijsters şi Justine Henin.

Circuitul Spa-Francorchamps găzduieşte Marele Premiu al Belgiei din calendarul competiţiei Formula 1. Pilotul belgian Jacky Ickx a câştigat 8 mari premii şi a terminat de două ori pe locul doi în Campionatul Mondial de Formula 1. Thierry Boutsen este un alt pilot belgian ce a câştigat 3 curse în 1989 şi 1990.

În 1920 oraşul Anvers a găzduit Jocurile Olimpice de vară, în 2000 Belgia a găzduit împreună cu Olanda Campionatul European de Fotbal iar Beneluxul şi-a depus candidatura pentru a găzdui ediţia din 2018 a Campionatului Mondial de Fotbal.

modifică Gastronomie

Beri Oude Kriek

Belgia este cunoscută la nivel internaţional pentru specialităţile ei gastronomice. Numeroase restaurante belgiene pot fi găsite în ghiduri gastronomice importante, ca de exemplu Ghidul Michelin. Gofrele, cartofii prăjiţi şi midiile sunt printre cele mai cunoscute specialităţi belgiene, dar există numeroase specialităţi locale. Belgia este renumită pentru ciocolata produsă aici, numeroase mărci locale devenind foarte cunoscute pe plan internaţional.

Belgia este cunoscută de asemenea pentru cele peste 500 specialităţi de bere. Berea Belgiană conţine una dintre cele mai mari varietăţi de beri de calitate din lume, ce cuprinde tipuri de bere diferite, de la bere blondă şi brună până la celebrele beri trapiste şi lambic. Originile berii belgiene se găsesc în evul mediu când mănăstirile o produceau pentru consumul propriu şi mai târziu ca un mijloc de a-şi rotunji veniturile. Cu toate că actualmente producţia de bere este dominată de corporaţiile internaţionale Inbev şi Alken Maes, continuă să existe aproximativ 125 berării independente în întreaga ţară^[8].

modifică Patrimoniul mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Belgia:

• Ansamblul „Béguinages flamands” (1998)
• Piaţa Centrală („Grote Markt” / „Grand' Place”) din Bruxelles (1998)
• „Canal du Centre” (1998)
• Turnurile înalte cu ceas („Beffrois” / „Belfriede”) (1995, 2005)
• Cariera neolitică de silex (cremene) de la Spiennes (Mons) (2000)
• Catedrala din Tournai (2000)
• Centrul istoric din Bruges / Brügge (2000)
• Muzeul Plantin-Moretus (2005)

modifică Legături externe

Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Belgia

• Site-ul oficial al Guvernului belgian
• Site-ul oficial al Senatului belgian
• Site-ul oficial al Camerei Reprezentanţilor
• Site-ul oficial al Monarhiei belgiene
• Harta interactivă a Bruxelles

modifică Vezi şi

• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

modifică Referinţe

v • d • m Belgia — Belgieni — Limbile Belgiei
Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Drapel • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie  •  Împărţire administrativă • Oraşe • Politică • Sănătate • Sport • Stema • Turism
Atlas • Cioturi • Formate • Imagini • Portal

v • d • m Ţări europene vorbitoare de limbi romanice (Europa latină)
Andorra • Belgia • Elveţia • Franţa • Italia • Monaco •  Moldova • Portugalia •  România • San Marino • Spania

v • d • m Uniunea Europeană şi ţări candidate la extindere
Membri	Austria • Belgia • Bulgaria • Cipru • Danemarca • Estonia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Malta • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Ţările de Jos • Ungaria
State cu statutul de candidat	Croaţia • Republica Macedonia • Turcia

v • d • m Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO / OTAN)
Ţări membre	Belgia • Bulgaria • Canada • Danemarca • Estonia • Franţa • Germania • Grecia • Islanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Norvegia • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Statele Unite • Turcia • Ţările de Jos • Ungaria
Ţări candidate	Albania • Croaţia • Republica Macedonia